Spotul de campanie electorală a, cel mai probabil, viitoarei reprezentante a României în parlamentul european. O reprezentantă foarte bună, de altfel, care desenează perfect România: relief frumos, dar nu spectaculos, bogăţii ascunse, dar un IQ mediu scăzut, cu unele vârfuri care pleacă în străinătate, şi veşnicul accent pus pe strămoşi, în loc de urmaşi.
PR-ul este cuvântul cheie în spotul cu pricina. Ne spune ca nu se bazează pe numele ei, sau pe funcţia lui T. Băsescu, însă tot ce auzi este “tata” şi ”Băsescu”, iar fundalul cu marea nu ştiu ce altă ţintă ar avea, decât să-ţi reamintească de persoana cu care ai, de fapt, de a face. Muzica de pe fundal şi ritmul cu care Elena articulează cuvintele îţi aminteşte de relaxarea din mintea conaţionalilor. Slow-motion-ul în care EBA face jogging, cu detaliu pe adidaşii ei de firmă, la fel, înfăţişează sictirul, încetinirea, dar impresia de deşteptăciune, din creierul românilor.
Astăzi s-a desfăşurat parada gay în Bucureşti. După spusele participanţilor, manifestaţia a avut ca scop “educarea” poporului: “A venit momentul ca homosexualii să fie vizibili, aşa cum sunt ei, oameni oarecare care se bucură de viaţă”, conform unei declaraţii a reprezentantului Florin Buhucean la postul Antena 3. Un om extrem de ipocrit - vrei în rândul lumii, poartă-te ca toată lumea.
Nu păşim pe tărâmuri periculoase, refuzăm să intrăm în discuţia care porneşte veşnic în această perioadă a anului, în ceea ce priveşte cât de creştin, sănătos, moral e să fii de partea aceea. Însă, democraţie ca democraţie, drepturi ca drepturi, dar oamenilor, sunteţi homosexuali, fiţi în linişte! Cum ar fi să iasă toate prostituatele acum pe stradă să protesteze în defavoarea legalizării prostituţiei?! Sau să ceară să nu mai fie considerate târâturi. Ce trebuie de înţeles este că homosexualitatea nu poate fi privită drept doar “un alt stil de viaţă”. Nu pentru că există din strămoşi ideea că lângă EL nu poate fi decât o EA, ci pentru că voi vă iubiţi în locuri care nu sunt făcute pentru aşa ceva! Sunteţi exact ca un om care s-ar duce la veceu să facă “caca” pe urechi.
Va trezi mereu o scârbă exagerată acest subiect. Vreţi nu vreţi, aşa cum cocalarii sunt cocalari, târfele sunt târfe, ş.a.m.d., toţi cu bună ştiinţă, nici voi nu veţi fi niciodată priviţi altfel. Aţi ales drumul ăsta, staţi naibii liniştiţi în banca voastră, nu mai pozaţi în victime atâta, că de aia aveţi parte de “tratament special” pe oriunde ajungeţi.
Parada gay, piaţa Unirii, 2005.
“Cum se face că, în ciuda faptului că homosexualii nu se pot reproduce, aceştia se înmulţesc de la an la an?” (dacă ştie cineva cui îi aparţine citatul să lase un comment.)
Trecând cu o ignoranţă totală peste alte introduceri şi prezentări, vreau să atrag atenţia asupra unui trend din ce în ce mai dezvoltat în ţărişoara asta: “Băi, să mor eu, în ce ţară de rahat trăiesc, să-mi bag… în România!”, “Dacă nu trăiam în România, ce bine era…”, “Mda, ce vrei… români, la ce să te aştepţi?!”
OK, întrebarea e: cât de jalnic să fi ajuns pentru a gândi cu adevărat aşa? Să zicem, o mai spui din când în când să nu te faci de râs în anturaj, să nu ieşi din tiparul “Emo-român” (m-am născut român, ce rost are să mai trăiesc?), dar chiar să ajungi să gândeşti aşa?! Sunt sigur că mulţi mi-ar spune “Da, e tânăr, n-are griji, crede că poate schimba lumea…” - Da, domnule! Ăştia tineri vor schimba lumea, vor schimba trendul ăsta de a da vina pe o entitate mai mare decât ei pentru toate neajunsurile din viaţa lor. De când s-a vorbit pentru prima dată de Dumnezeu, pana în ziua de azi, când toţi spun pe după colţ “Dacă nu eram român, nu trăgeam din pungă ca să nu simt foamea”, s-a căutat o scuză pentru rateurile din viaţă. Uite, prin siteul ăsta neînsemnat ştiu că noi vom face un pas cât de mic în schimbarea la faţă a românilor. Poate nu în bine, dar cu siguranţă în “mai bine”.
