Spotul de campanie electorală a, cel mai probabil, viitoarei reprezentante a României în parlamentul european. O reprezentantă foarte bună, de altfel, care desenează perfect România: relief frumos, dar nu spectaculos, bogăţii ascunse, dar un IQ mediu scăzut, cu unele vârfuri care pleacă în străinătate, şi veşnicul accent pus pe strămoşi, în loc de urmaşi.
PR-ul este cuvântul cheie în spotul cu pricina. Ne spune ca nu se bazează pe numele ei, sau pe funcţia lui T. Băsescu, însă tot ce auzi este “tata” şi ”Băsescu”, iar fundalul cu marea nu ştiu ce altă ţintă ar avea, decât să-ţi reamintească de persoana cu care ai, de fapt, de a face. Muzica de pe fundal şi ritmul cu care Elena articulează cuvintele îţi aminteşte de relaxarea din mintea conaţionalilor. Slow-motion-ul în care EBA face jogging, cu detaliu pe adidaşii ei de firmă, la fel, înfăţişează sictirul, încetinirea, dar impresia de deşteptăciune, din creierul românilor.
Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare. Ar mai trebui ceva cuvinte pe acolo, care să definească complet munca pe care cei din această unitate o duc zilnic. Alături de pompieri, poliţie (mai puţin, dar există oameni demni de respect şi acolo) şi restul serviciilor de ambulanţă, aceştia duc zilnic una dintre cele mai nobile şi aprige lupte: împotriva inconştienţei unora sau împotriva sorţii cruzi a altora… toate duc la moarte, dar aceşti oameni reuşesc de cele mai multe ori să devieze “traseul” normal.
Au luat naştere în Tg. Mureş, în 1990, lovindu-se de multe ori de ignoranţa sau birocraţia din România. Totuşi, sprijinul de care s-au bucurat, venit din partea cetăţenilor, a facut din SMURD o unitate veşnic prezentă în cazurile majore, uşor, uşor, primind şi acceptul oficialităţilor din Tg. Mureş.
Iniţiatorul şi coordonatorul SMURD, Raed Arafat, a fost decorat pentru activitatea depusă, de către Ion Iliescu şi, 2 ani mai târziu, de către Traian Băsescu. În 2007 a fost numit în funcţia de subsecretar de stat al Ministerului Sănătăţii.
Nu în ultimul rând, este de apreciat faptul că o emisiune de ştiri care ne obişnuieşte cam des cu promovarea materialelor care adâncesc şi mai mult România în noroiul în care se află, găseşte timp şi resurse pentru a realiza un scurt reportaj despre SMURD.
Nu, nu ne băgăm coada în politică, nu vrem să ne murdărim. Însă atunci când dai peste ceva atât de haios şi inteligent făcut, trebuie promovat. Să sperăm că nu primim nicio scrisoare de ameninţare cu judecata pentru denigrarea imaginii, de la Elmer Fudd, sau alte personaje. Vizionare plăcută!
Emil Boc, premierul nostru cu suflet mare şi restul… mic, s-a întâlnit astăzi cu noul director general al Nokia România, Misko Reskus. Desigur, conversaţia s-a desfăşurat în limba engleză, limbă cu care domnul Boc, la fel ca toţi oamenii politici români, duce o luptă continuă. Totuşi, faţă de alţii, unii dintre ei - candidaţi la postul de preşedinte (vezi Crin Antonescu), Emil Boc încearcă măcar. (postarea nu este menită să denigreze imaginea personalităţilor politice din România, ci doar le dă pe acestea drept exemplu negativ pentru tinerii care vor ajunge cândva în locul lor)
Să ne folosim de această ocazie şi să ne amintim şi de legenda României în ceea ce priveşte limba engleză. Aici, într-o transmisiune directă cu CNN.
…şi a cozilor interminabile, oamenilor nespălaţi şi a bătrânilor care, cum observă pe cineva mai tânăr, îşi amintesc cine duce ţara asta de râpă.
Fie, înţeleg, bătrânii se plictisesc acasă, au nevoie de atenţie şi socializare. Tinerii, la fel, dar din alte motive, umblă hormonii, e gratuit, de ce să stea în căminele jegoase sau în faţa blocului… Dar mame cu copii în braţe?! O fi discriminare să interzici unor astfel de fiinţe iresponsabile să-şi poarte copii prin aglomeraţie, jeg şi caldură?
Cât despre palat, n-am fost dat pe spate. Într-adevăr, luxuriant, cu bun gust, chiar dacă noi urâm luxul, iar parcul ce-l înconjoară este perfect. Pe lângă curăţenia (puţin ştirbită de participanţii de la evenimentul de azi) impecabilă, ai şi o senzaţie aparte când te plimbi pe aleile sale…
Chiar şi aşa. Dacă vă trece prin cap anul viitor să mergeţi la Cotroceni, ori o faceţi la prima oră, ori deloc.
Ca sprijin pentru cele spuse mai sus, iată o înregistrare audio (de calitate îndoielnică) şi 2 imagini grăitoare.
Un moş şi o babă discutând despre “rasa” teribilă ce a infestat Pământul: tineretul.
Nu ştiam exact în ce categorie se potriveşte filmuleţul ăsta. Mi se par simpatici membrii Hi-Q, iar o căzătură cu bicicleta am luat toţi la viaţa noastră. E drept, nu în faţa poporului dar, deh, statutul de vedetă îşi cere jertfa uneori. Ştiu că nu e o noutate, dar pentru cei care nu l-aţi văzut, delectaţi-vă!
